Putem învăța copilul să traverseze drumul doar când semaforul este verde. Putem învăța copiii noștri abilitățile de a îngriji animalele de companie. Îi putem recompensa pentru că citesc cărți și își fac temele. Ne putem învăța copiii să sorteze deșeurile. Dar dincolo de aceste abilități, cât de concentrați suntem să ne ajutăm copilul să învețe să-și exprime sentimentele? Suntem capabili să auzim ce trăiește copilul nostru în prezent, ce îl face să fie supărat sau fericit, înainte ca acesta să fugă și să trântească ușa în urma lui? Cum ne putem ajuta copiii să devină oameni maturi spiritual și fericiți? Scopul educației nu este de a umple golurile din cunoștințele unui copil cu informațiile necesare și nu doar de a oferi instrucțiuni sau de a insufla abilități utile. Sarcina noastră globală, ca părinți, este să AJUTĂM! copiii să devină fericiți într-o lume complexă, diversă. Este important pentru noi ca atunci când un copil iese în lume, să aibă cunoștințe despre valori bune și abilități de deschidere emoțională. Ce trebuie să facem pentru a îndeplini această sarcină? Școala nu învață cum să recunoaștem emoțiile, cum să le gestionăm sau cum să comunici cu prietenii sau adulții. La școală, copiii folosesc cunoștințele, abilitățile și modelele pe care le-au primit acasă. Prin urmare, este foarte important să acordăm atenția cuvenită dezvoltării inteligenței emoționale a copilului în familie. Doar părinții pot, prin exemplul și sprijinul lor, să-și ajute copilul să devină o persoană matură din punct de vedere psihologic și spiritual. Când am plecat din provincie la vârsta de 15 ani pentru a studia într-un oraș mare, mama mi-a spus: „Păi, pleci, dar nu am avut timp să te învăț nimic”. Când ar trebui să începi să-ți crești copilul? Creșterea unui copil începe din prima zi a nașterii. Copilul învață să construiască relații în contact cu părinții săi atunci când îi hrănesc, îl culcă, se joacă și zâmbesc. Copilul absoarbe atmosfera de acasa, moduri de a reactiona la anumite situatii. Un copil mic se simte parte din familie. Se poate da vina pe mână, adică pe copil, pentru că și-a lovit fratele mai mic? Nu, acest lucru a fost făcut de sistemul familial în care copilul crește, prin mâna lui. Prin urmare, psihologii de familie și de copil spun că nu există copii cu probleme, sunt doar părinți cu probleme. Copiii sunt oglinda noastră și pentru a afla ce este în neregulă cu copilul nostru, trebuie mai întâi să aflăm ce este în neregulă cu noi ca părinți. Dar adevărata aventură din viața unui copil începe în jurul vârstei de opt ani. Un copil de opt ani începe să înțeleagă ce este lumea și să-și dea seama cine este el în această lume. Are deja o idee despre reguli, ce se poate face și ce nu se poate face. De la această vârstă, copiii știu că este greșit să agreseze pe cineva și este corect să-i ajuți pe alții Din acest moment, copilul începe să-și dezvolte interesele și înclinațiile personale, este cufundat într-o lume fascinantă și imprevizibilă. Sarcina noastră părintească este să-l trimitem acolo pregătit fizic, psihologic și spiritual. La ce este important să acordați atenție? Conștientizarea de sine Copilul nostru trebuie să crească pentru a fi cea mai bună versiune a lui însuși. Aceasta înseamnă că trebuie să învețe să-și recunoască potențialul și limitările. Sarcina noastră este să-l ajutăm să învețe să fie independent, independent și încrezător în sine. Copilul trebuie să vadă de ce este capabil cu adevărat, la ce se pricepe și pentru ce talentele lui ar putea să nu fie suficiente. Unii părinți încearcă să-și protejeze excesiv copilul de lume. Da, desigur, lumea poate fi uneori periculoasă și înfricoșătoare, dar în același timp este și plină de fericire, bucurie și bunătate. Dacă îi furăm unui copil capacitatea de a explora lumea pe cont propriu și nu-l ajutăm să învețe să ia propriile decizii, încrederea în sine va avea de suferit. Lăsați copiii noștri să crească și noi îi vom sprijini! Putem pedepsi un copil pentru greșeli sau îl putem învăța să facă ceva mai bun. Ce alegem? Responsabilitate O persoană matură spiritual este responsabilă pentru sine, nu depinde de ceilalți și se bazează pe propriile abilități Treptat, pe măsură ce copilul se dezvoltă și crește, îi putem oferi mai mult.