Probabil că vă amintiți cu toții cum vi s-a pus întrebarea în copilărie: „Ce vrei să devii când vei fi mare?” Apoi fiecare dintre noi avea un răspuns pregătit. Și chiar dacă profesiile și ocupațiile erau adesea doar o fantezie a unui copil, atunci era ușor, problema alegerii nu era atât de presantă. Prima dată când ne-am confruntat cu o alegere similară a fost când terminam școala. A devenit o chestiune de priorități. Unii oameni doresc să urmeze studii superioare, unii își doresc studii medii, în timp ce alții pot fi mulțumiți de bogăția de cunoștințe dobândite la școală. Dar cei care au ales o universitate s-au confruntat din nou cu sarcina ce profesie, ce specialitate Iar acum, examenele de admitere s-au terminat, ai intrat? În acest moment, viața începe să pară ceva foarte simplu și ușor, iar „programul” este cunoscut cu câțiva ani înainte. Acum ești student. Și ți se pare că acum totul este clar: viitoarea ta profesie este cunoscută, iar acum tot ce trebuie să faci este să studiezi Dar undeva în jurul anului trei pot apărea întrebări pentru tine. Și dacă sunteți și un viitor deținător al unei diplome cu inscripția „psiholog”, atunci vă confruntați din nou cu o alegere. În ce direcție ar trebui să lucrez? Ce probleme? Cu ce ​​clienti? Și alte întrebări apar din ce în ce mai des. Din propria mea experiență, pot spune că toate aceste probleme s-ar putea să nu fie realizate la început. S-ar putea să observați pur și simplu că dintr-un motiv oarecare nu vă plac categoric unele subiecte, teorii sau direcții practice în psihologie, iar unele, dimpotrivă. Ce poate face un student? Desigur, cea mai simplă soluție este să ceri ajutor profesorilor tăi. Personal, tocmai asta am făcut. Am început să-mi întreb profesorii despre activitățile lor, în afară de prelegeri. Și în curând mi-am dat seama de cea mai importantă problemă - „fiecare pipăi își laudă propria mlaștină”. Și când elevii încep să pună întrebări, profesorul se străduiește să „reclame” direcția în care el însuși lucrează, să o arate în cea mai bună lumină și pur și simplu să provoace orice altceva sau chiar să încerce să o infirme. Iar argumentele principale se bazează pe povești din propria noastră practică. Ele conferă culoare emoțională și persuasivitate iluzorie. Și aproape toată lumea face asta!!! Este foarte rar să găsești un psiholog care este loial diferitelor școli psihologice și care este destul de flexibil în practică. Deși nu este un secret pentru nimeni că această abordare este cea mai eficientă. Niciuna dintre direcții nu este un panaceu. Așa cum este adevărat că există atât de mulți oameni, atât de multe opinii și atât de mulți clienți, atât de multe abordări ale acestora Dar totuși, în viața unui „mic psiholog” care nu este încă specialist, dar își dorește cu adevărat deveniți una, există o altă latură. De exemplu, la universitatea mea, fiecare nou curs de adaptare a anului universitar este organizat pentru boboci. Anterior, aceasta era doar pentru „studenții noi” de la Facultatea de Psihologie, iar în 2009 și pentru alte facultăți. A fost un articol despre asta în Scara de Aur. Iar antrenorii studenților din anul I sunt studenți, uneori chiar studenți din anul II. Băieților li se oferă posibilitatea, după cum se spune, să se încerce în practică. Și asta e grozav! Învățăm nu numai cum să structurem corect programele de antrenament și să selectăm exerciții, ci și cum să „conducem publicul” și să simțim atmosfera și starea de spirit a grupului. Și acesta, după părerea mea, este cel mai important lucru în munca unui antrenor. Pentru că este foarte ușor să devii de la teorie și program, pentru că nu știi niciodată cu ce fel de oameni va trebui să lucrezi, cum vor efectua exercițiile și dacă o vor face deloc. Și trebuie să desfășurați astfel de instruiri o singură dată, chiar și la propriul institut, și devine clar dacă veți continua să faceți acest lucru. Și dacă o faci, vei dobândi o experiență neprețuită. Iar propriile tale idei apar deja, se inventează noi exerciții, ele însele formează un program și, după un timp, s-ar putea să descoperi că tu însuți ai deja un program gata pregătit pentru propriul tău antrenament. Și aici din nou faptul că ești student te salvează. Nu trebuie să cauți o cameră și să o închiriezi. Nu este nevoie.