„Cea mai mare prostie este să faci același lucru și să speri la un rezultat diferit.” Aceste cuvinte ale lui Einstein sunt perfecte pentru relațiile de familie. Tot timpul ne așteptăm ca alții să se schimbe, să se îmbunătățească, să se perfecționeze, dar de fiecare dată când noi înșine suntem jigniți, supărați, triști, în general, reacționăm la fel, fără să încercăm măcar să ne gândim că poate comportamentul familiei și prietenilor noștri. este tocmai îndreptată spre a ne evoca astfel de sentimente – resentimente, iritare... O femeie spune că soțul ei nu o iubește de mult, dar cuplul continuă să trăiască împreună pentru că au un fiu de 14 ani. . Ei încearcă să-și întrețină fiul în mod egal. Până de curând, soția mea a acordat foarte multă atenție creșterii fiului ei - l-a dus la antrenament, l-a ajutat la teme, l-a sprijinit cu căldură și grijă și i-a vorbit inimă la inimă. Dar recent, fiul ei a început să se îndepărteze de ea, să petreacă mai mult timp cu tatăl său, să meargă la săli de sport „cool” cu el și să călătorească în străinătate. Ceea ce soțul nu își poate permite, deoarece salariul ei este mult mai mic decât al soțului ei și au un buget separat. Femeia este jignită și enervată de soțul ei pentru că se presupune că și-a „cumpărat fiul”, cu fiul ei pentru că s-a îndepărtat de ea, adică reacţionează la fel de fiecare dată, fără să se deranjeze să privească această poză din cealaltă parte sau cu ochi diferiti. La urma urmei, ceea ce se întâmplă în familie este cu adevărat minunat. Participarea mamei la creșterea fiului ei este importantă până la adolescență, iar apoi influența tatălui iese în prim-plan, iar adolescentul se îndepărtează treptat de mama sa. Asta este foarte bine. Astfel, un adolescent își dezvoltă o viziune masculină asupra vieții, își dezvoltă interese comune cu tatăl său, învață de la tatăl său cum să se comporte ca un bărbat în anumite situații și ia un exemplu de la el. Și, desigur, nu mai poate fi numit „băiatul mamei”, ceea ce, din păcate, este atât de comun în timpul nostru. Și acum tot ce trebuie părinților să facă este să se respecte reciproc, să prețuiască contribuția celuilalt la familie, la educație, ceea ce, vedem, nu se întâmplă aici. Toată lumea se așteaptă ca altcineva să înceapă să-l aprecieze mai întâi, dar nu așteaptă, de aici resentimentele și iritarea, reproșurile și deprecierea reciprocă... De ce nu vede o femeie această imagine diferită, pozitivă? De ce se jignește iar și iar, reproșându-și soțului și acum fiului ei că nu o apreciază? Desigur, există o situație din copilărie când o fată a simțit cândva că părinții ei nu o prețuiesc, a fost jignită de ei și este încă jignită, pentru ea această situație devine traumatizantă și nerezolvată. Și apoi, deja în familia ei, încearcă din nou să rezolve, să joace această situație, implicându-și soțul și fiul în rolurile părinților ei. Dar nimic nu se schimbă. De ce? Pentru că femeia se comportă din nou și din nou ca un copil, așa cum a făcut cândva în copilărie, așteptând ca părinții ei (și acum soțul și fiul ei) să vadă că este jignită și să se schimbe, să înceapă să se comporte diferit. Și în timp ce ea continuă să reacționeze astfel, nimic nu se schimbă, resentimentele nu fac decât să crească. Ieșirea este să privim această situație ca adult, prin ochii unei femei adulte... Un bărbat se plânge de soacra lui. De fiecare dată când vine la ei acasă și începe să verifice unde este totul. Dar nu asta îl enervează. El este enervat de faptul că ea nu închide ușile dulapurilor și rafturile în spatele ei. Și de fiecare dată când trebuie să o urmeze și să închidă ușile, pune totul în ordine. Dacă presupunem, ca și în primul caz, că nu întâmplător soacra se comportă astfel sau, mai exact, nu întâmplător eroul nostru este enervat tocmai de faptul că există „dezordine” după soacră, atunci, de exemplu, îi putem spune așa: „Soacra lasă dulapuri deschise anume ca să le poți închide. În același timp, îți oferă posibilitatea de a arăta familiei tale că îți place ordinea.” (Probabil, în copilărie această calitate a băiatului nu era apreciată de părinți). Și acum toată lumea - soția, copiii și soacra văd ce soț și tată îngrijiți au... Rămâne doar ca bărbatul însuși să creadă, să-și schimbe atitudinea față de această situație și chiar ( ce dacă!?) spune-i mulțumesc soacrei... Femeie