Îndoiala de sine este de obicei percepută de o persoană ca frici și îndoieli constante, sentimente de frică, sentiment de rău și nedemn. Adesea, îndoiala de sine face ca o persoană să se îndepărteze de scopul propus. Este destul de dureros. Din punct de vedere psihanalitic, îndoiala de sine este un simptom al narcisismului patologic - opusul unui sentiment de comunitate cu ceilalți oameni Dacă o persoană nesigură își permite să privească în profunzimile inconștientului său, el va putea vedea acolo. că de fapt se distinge puternic de mediul său, se consideră special și cel mai bun. Acesta este ceea ce se opune în interiorul lui sentimentului de inutilitate și inutilitate. Dacă vorbim despre aspectele narcisiste ale unei personalități, atunci un narcisist este ca o fațadă frumoasă a unei clădiri în spatele căreia se află golul absolut. Narcisismul patologic este o „fațadă murdară” respingătoare. Aspecte ale îndoirii de sine narcisice sunt prezentate frumos în filmul lui Woody Allen „Jasmine”. Această formă de comportament este o apărare împotriva experiențelor dureroase de îndoială de sine, a sentimentelor de propria slăbiciune și vulnerabilitate. Acest comportament defensiv se numește narcisism patologic. În acest caz, experiențele dureroase de îndoială de sine se pot transforma în acțiuni (reacții) impulsive riscante, sau se pot ascunde sub acoperirea unui narcisism ostentativ, o nevoie constantă de a evalua alte persoane, reacții pozitive sau negative. Cel mai dureros lucru pentru acest tip de persoană este indiferența și indiferența, care pot duce la simptome precum atacuri de panică sau fobii. Cauzele insecurității: ce se află în spatele îndoielii de sine. Să vedem cum se formează îndoiala de sine? Desigur, rădăcinile îndoielii de sine se formează în copilăria timpurie odată cu formarea stimei de sine. De regulă, principalele motive pentru formarea insecurității sunt lipsa acceptării emoționale și a sprijinului (aprobării) emoționale în copilărie. Acest lucru duce la o lipsă de obiecte de protecție și susținere în psihicul uman. Și, după cum știți, o imagine pozitivă (protectoare și de susținere) a figurilor parentale (mama și tata) este necesară pentru sănătatea psihică și psihologică a unui individ. De asemenea, un factor important în formarea îndoielii de sine este neacceptarea de către părinți a agresiunii copilului. În acest caz, psihicul citește că cel agresiv (puternic și încrezător) nu este nevoie de părinți și, adaptându-se la așteptările lor inconștiente, el devine mai pasiv și nesigur pe sine. În timpul psihoterapiei psihanalitice cu clienții care suferă de îndoială, putem observa respingerea de sine, jena, rușinea, timiditatea și un sentiment inconștient al propriei excepționalități ca compensare pentru experiențele dureroase Sarcina psihoterapiei: Sarcina psihoterapiei psihanalitice atunci când lucrăm un client care suferă de îndoială de sine trebuie să-l ajute să-și refacă obiectele interne bune (Formarea unei imagini protectoare a părinților) Ajută-l să găsească resurse pentru a umple golul interior, a crește stima de sine, ceea ce permite unei persoane să se bazeze pe sine și să se simtă mult mai mult încrezător. Dacă te recunoști și ai nevoie de ajutor, înscrie-te pentru o consultație AICI