I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

De la autor: Ardeți la locul de muncă, dar nu epuizați, ci cu plăcere îmbunătățirea și autorealizarea! Să vorbim despre epuizarea emoțională (EB). Ce fel de animal este acesta, condițiile prealabile pentru apariția lui, de unde provine, pe cine „iubește” și cum să scape de el sau să încerce să scăpăm de el... Când vorbim despre epuizare emoțională, ne referim la consecințele psihologice, psihofiziologice și comportamentale ale stresului profesional (de muncă). Stresul profesional are un efect distructiv asupra psihicului uman în ansamblu, încălcând integritatea individului. La sfârșitul secolului al XX-lea, oamenii de știință americani Maslach și Jackson au sistematizat o abordare a caracteristicilor sindromului de epuizare emoțională. Au fost identificate trei grupuri de experiențe: - epuizarea emoțională (golicul și neputința) - depersonalizarea (dezumanizarea relațiilor cu oamenii - insensibilitate, lipsă de inimă, cinism, grosolănie - subestimarea realizărilor proprii, pierderea sensului); dorința de a investi eforturi personale la locul de muncă). Cele mai vizibile simptome ale EV sunt un sentiment constant de îngrijorare față de muncă, teama de a face o greșeală profesională ireparabilă, reluarea la nesfârșit a situațiilor de lucru în afara orelor de lucru în gândurile cuiva, un sentiment de oboseală și goliciunea din incapacitatea de a se calma, iritația cu colegii și subiecții comunicării în afaceri, atitudinea față de muncă, ca o necesitate gravă, lipsită de satisfacție profesională Pe cine iubește EV? Îi iubește pe cei care lucrează în sfera saturată de comunicare a „de la persoană la persoană”, în primul rând. EV se furișează destul de neobservat, pe o perioadă lungă de timp, asupra celor care, prin natura muncii lor, trebuie să interacționeze constant cu alte persoane și lui EV îi place foarte mult atunci când depinde rezultatul unei activități – profesionale, morale sau materiale despre calitatea comunicării oamenilor Iată o scurtă listă de profesii în care îi place să se plimbe EV: profesori, lucrători medicali și medici, asistenți sociali, dispeceri telefonici, manageri, agenți imobiliari, psihologi, psihoterapeuți, sociologi, angajați ai organelor legislative ( funcționari, militari, poliție, fiscală, vamă, parchet, instanțe...). Din lista de profesii de mai sus, vedem că toți cei care lucrează în aceste domenii participă la o comunicare intensă comunicativă de afaceri, împovărată cu o mare responsabilitate față de oameni - studenți. , clienti, pacienti, subordonati. O astfel de activitate este însoțită de o tensiune emoțională și intelectuală ridicată, care pentru unii oameni devine un factor de risc pentru EV Să ne amintim, dragi cititori, cum mergem (și în ce stare!) la clinică, cât timp stăm acolo (. sau stai!) la coada sa vada doctorul. Cum vorbim atunci cu doctorul? Sau cum îl privim după câteva ore de așteptare? (Și cum se uită la noi după o programare de cinci ore fără pauză la prânz?) Mergem și la fisc, acolo așteptăm și ore întregi programarea noastră, dar nu avem documentul necesar. (De ce nu ai fost anunțat? Există o listă pentru depunerea documentelor pe ușa biroului, de ce nu ai citit-o??? Du-te!). Dacă, Doamne ferește, avem de-a face cu poliția, atunci cu siguranță îți vor spune: „Necunoașterea legii nu te scutește de responsabilitate”. Să mergem mai departe: profesorul luptă pentru performanță și disciplină academică (cum ar trebui...), cheamă părinții elevilor în urmă, dar ei (de exemplu!) nu au timp, sună de multe ori, apoi se duce la ei acasă, și acolo nu-i deschid ușa... Funcționarii, judecătorii, vameșii sunt atât de mult clătiți în presă încât nimănui nu pare să-i pese! Știm, o citim... Directori de vânzări (mai ales manageri de vânzări!). Către sef: „Păi azi nu e nimeni să vândă cinci tone de bucșe, nu a ieșit, iar ieri nu a ieșit... Acum trei zile m-am înțeles telefonic să încheiem un contract de vânzare, dar Cumpărătorul s-a răzgândit, a găsit o companie în care aceste bucșe sunt mai ieftine... „Șeful: „Pentru ce vă plătesc banii?” Există așa ceva ca Organizația Științifică a Muncii (SLO) - aceasta este a proces.