De la autor: Elena PolyakovaA apărut un conflict între un copil și un părinte și, din păcate, nu s-a rezolvat, ci se adâncește... Cum se rezolvă contradicții pentru ca toată lumea să câștige? Trebuie să învățăm să găsim alternative; nu este o coincidență că trăim într-o lume a compromisurilor și a negocierilor constante. Găsirea unei alternative înseamnă a putea rezolva conflictul dintre părinți și copil în așa fel încât toată lumea să se simtă mai bine și să înțeleagă esența contradicției. Implica ajungerea la un acord reciproc. Părinții, în primul rând, trebuie să-și amintească că căutarea alternativelor este diferită de „a oferi” sfaturi și instrucțiuni precum „Fă asta”, „Cred că ar trebui...” Un astfel de sfat este inutil din următoarele motive: - sfatul face doar copilul mai dependent de părinte . Nu îl ajută pe copil să învețe să rezolve probleme și să câștige independență; - deseori un copil este sceptic cu privire la sfaturile unui adult și nu-i place să i se spună ce și cum să facă. Dimpotrivă, el se străduiește să se alăture discuției problemei; - se pune intrebarea, cine este de vina daca sfatul parintilor nu functioneaza - copilul sau parintele? A învăța un copil să găsească alternative înseamnă să-l ajuți să aleagă cel mai bun curs de acțiune și să-și asume responsabilitatea pentru punerea în aplicare a deciziei. Există anumite etape în căutarea unei alternative: • identificarea unei contradicții sau probleme; • dezvoltarea de soluţii alternative; • gândirea și evaluarea soluțiilor alternative; • alegerea unei alternative și implementarea unei soluții; • identificarea unui punct în viitor în care progresul poate fi evaluat. Deși, la prima vedere, toate acestea se pot dovedi a fi foarte simple în aplicarea practică, există totuși o serie de puncte cheie care trebuie înțelese înainte de a începe să utilizați această schemă. Stați cu copilul dumneavoastră și explicați procesul de găsire a soluțiilor alternative și modul în care acestea vor ajuta la rezolvarea conflictelor. Trebuie amintit că fiecare participant la conflict este o persoană; prin urmare, toată lumea trebuie tratată cu demnitate și respect. Contradicțiile sunt rezolvate cu succes atunci când toată lumea înțelege ce implică exact aceste etape ale procesului. Folosind toți pașii de mai sus pentru a rezolva conflictul părinte-copil, un părinte poate evita multe alte probleme asociate conflictului. Deși unele contradicții se rezolvă de la sine, iar altele sunt ușor de depășit fără a parcurge toate etapele, este necesar ca atât părintele, cât și copilul să înțeleagă ce anume este inclus în fiecare etapă. Etapa I. Definirea unei contradicții sau probleme. 1. Părintele trebuie să fie sigur că momentul ales pentru a căuta o alternativă este de succes atât pentru el, cât și pentru copil. Un copil, ca toți ceilalți, este jignit dacă este tăiat sau respins. 2. Un părinte nu ar trebui să se teamă să spună: „Ceea ce s-a întâmplat este o problemă și vreau să ajuți să o rezolvi.” Trebuie să respectați următoarele obiective și reguli: • spuneți așa cum este. Dacă tu, ca părinte, te simți puternic în acest punct, are sens că tu ești cel care se adresează copilului cu întrebarea; • evitarea acuzaţiilor care nu fac decât să oblige copilul să se apere şi să reducă şansele de rezolvare a contradicţiei; • Folosind acțiuni comune, părintele ar trebui să-i lase pe copil să înțeleagă că trebuie să se unească în găsirea unei soluții în care nimeni să nu fie dezavantajat și care necesită o „întâlnire” între copil și părinte. Este important ca copilul să creadă că părintele își dorește sincer ajutorul și îi respectă ideile. Prima etapă de căutare a alternativelor trebuie finalizată cu succes înainte ca celelalte patru etape să fie încercate. În unele cazuri, această etapă se dovedește a fi foarte simplă, de exemplu, atunci când alegeți haine. Problema este clară: „Ce rochie să cumpăr?” Problema „Are nevoie Sonya de o rochie nouă?” devine mai puțin clară. Poate exista o contradicție aici: „Are nevoie de o rochie nouă mai mult decât de pantofi noi?” sau „Are nevoie de mai multe rochii noi sau de mai multe sesiuni de antrenament,care costa bani? Etapa II. Căutarea și dezvoltarea de soluții alternative. Această etapă presupune ca copilul și părintele să analizeze diferite decizii. Pentru a începe brainstormingul, părintele îl poate întreba pe copil: „Ce anume ar trebui să analizăm? Ce idei ai despre problema noastră?” sau „Două capete sunt mai bune decât unul. Sunt dispus să pariez că tu și cu mine vom veni cu câteva idei bune.” Pentru a ajuta la găsirea unei soluții la o problemă, încercați să țineți cont de următoarele puncte cheie: • Lăsați copilul să fie primul care sugerează o soluție. Veți profita de ocazie mai târziu; • acordă-i copilului tău suficient timp să se gândească la propunerile lui, mai ales dacă este încă mic; • fii deschis, evită să judeci, să judeci sau să devalorizezi soluțiile propuse de copil; • evita afirmatiile care creeaza in copil convingerea ca nu vei accepta nici una dintre solutiile pe care le propune; • sprijinirea copilului, mai ales în cazurile în care mai mulți copii sunt implicați în căutarea alternativelor; • faceți un brainstorming până când sunteți sigur că nu va fi posibil să „strângeți” noi alternative. De regulă, oamenii generează numărul maxim de idei în primele 5-10 minute. Etapa III. Cercetarea, gândirea, evaluarea soluțiilor alternative. Această etapă implică explorarea și evaluarea soluțiilor care par să rezolve controversa sau problema. Toate alternativele posibile sunt jucate în imaginație, precum și consecințele deciziei luate. Este foarte important în această etapă ca părintele să includă copilul în gândirea și evaluarea diferitelor decizii. Un părinte ar putea spune: „Ce părere avem despre deciziile la care am ajuns?” sau: „Se poate spune că vreo soluție este mai bună decât altele?” Această expresie poate fi numită expresia „înlăturare”. Deciziile sunt eliminate, lăsând doar cele care sunt acceptabile pentru copil și părinte. Părintele trebuie să-și exprime sincer sentimentele cu privire la decizie. Acest lucru se poate face cu afirmații precum „Nu aș fi foarte mulțumit de această opțiune” sau „Nu simt că acest lucru îmi satisface nevoile” sau „Nu mi se pare corect”. Etapa IV. Selectarea unei alternative și implementarea unei soluții. Selectarea unei alternative și implementarea unei soluții vor fi mai ușoare dacă etapele rămase de explorare a alternativelor au fost finalizate și a existat un schimb de opinii deschis și onest între părinte și copil. Pentru a selecta cea mai bună alternativă, amintiți-vă următoarele: • puneți întrebări precum „Credeți că asta ne va conduce la o soluție? Va mulțumi această decizie pe toată lumea? Ne rezolvă asta problema? • deciziile nu sunt specificate. Nicio decizie nu trebuie considerată finală sau supusă modificării. Un părinte i-ar putea spune unui copil: „Sună bine, hai să încercăm și să vedem dacă asta ne rezolvă problemele?” sau „Aș dori să încerc asta. Și tu?" • notează decizia pe hârtie, mai ales dacă include un număr de puncte, pentru ca nimeni să nu fie uitat. • toți cei implicați trebuie să înțeleagă că fiecare are un rol de jucat în găsirea unei soluții. Pentru a rezuma, ați putea spune: „Se pare că am ajuns la un acord” sau „Cred că este clar pentru mine că suntem dispuși să fim...” Ar trebui să fie clar pentru toți participanții la discuție ce este exact cerute acestora și cum se poate ajunge la un acord reciproc. Ar trebui să abordeze în mod constant întrebările: „Cine?”, „Ce?”, „Unde?”, „Cum?”. De exemplu: „Cine este responsabil pentru asta? Când începem și când terminăm? Unde vor avea loc toate acestea? Cum se vor realiza toate acestea? Conflictele privind treburile casnice și „responsabilitățile” de muncă pot fi rezolvate punând întrebări precum: „Cât de des? Care zile? Care sunt criteriile de evaluare? În conflictele de culcare, părintele și copilul pot discuta cine ar trebui să țină timpul, ce se întâmplă dacă copilul nu se culcă la timp sau de ce copilul nu vrea să se culce. Problemele de punere în aplicare ar trebui să fie discutate numai după ce toți participanții la discuție și-au exprimat în sfârșit opiniile cu privire la rezolvarea problemei. Implementarea este de obicei mai ușoarăîn cazurile în care au fost soluționate diferențele de opinie. Etapa V. Alegerea momentului potrivit pentru a evalua corectitudinea deciziei luate. Această etapă, care este adesea uitată, este de fapt foarte importantă pentru că nu toate deciziile sunt în interesul tuturor – părinte sau copil. Prin urmare, atât copilul, cât și părintele trebuie să se întoarcă și să ia în considerare cum merg lucrurile, cât de bine îi mulțumește pe toată lumea soluția aleasă. Copilul este adesea de acord cu o decizie care ulterior se dovedește a fi dificil de implementat. Este necesar să ne verificăm între ei, întrebând: „Cum merge implementarea deciziei? Încă ți se pare satisfăcător?” Uneori, în timpul etapei de evaluare, apar noi informații care necesită o reconsiderare a deciziei inițiale. Evaluarea este o parte importantă a procesului de găsire a alternativelor. Evaluarea va arăta cât de reuşită a fost soluţia găsită şi dacă este necesară vreo corectare. Atitudinile joacă un rol important în procesul de căutare a alternativelor. Atât părintele, cât și copilul ar trebui: - să dorească să audă partenerul; - doresc să rezolve conflictul; - înțelegeți și, dacă este posibil, acceptați sentimentele partenerului dvs.; - credeți că și cealaltă persoană poate găsi o soluție bună; - priviți o altă persoană ca pe o persoană independentă, cu sentimentele sale speciale. Formele de comportament care implementează o atitudine de înțelegere, empatie, încredere și acceptare includ: - contactul vizual (uita-te la partener, dar nu te uita la el); - limbajul semnelor (gesturi și ipostaze naturale, relaxate, deschise). Aceasta include propriul comportament, exprimând dorința de a rezolva conflictul; - ascultându-l cu atenție pe partenerul tău, nu atât legat de ceea ce spune, cât sprijinindu-l și încurajându-l să continue și să-și clarifice gândurile și sentimentele. De ce funcționează metoda de explorare a alternativelor? Procesul de explorare a alternativelor se dovedește a fi eficient în rezolvarea contradicțiilor copil-părinte din următoarele motive: • Copilul are un motiv pentru a găsi și implementa o soluție. • Există șansa de a găsi cea mai bună soluție. • Se dezvoltă abilitățile de gândire ale copilului. • Filosofia democratică a părinților duce la cele mai bune rezultate. • Armonia și iubirea apar în rândul membrilor familiei. • Tendința părintelui de a constrânge slăbește. • Este eliminată nevoia unei demonstrații de forță, atât din partea părintelui, cât și a copilului. • Explorarea alternativelor abordează problemele reale ale persoanelor implicate. În timp ce metoda de cercetare a alternativelor poate să nu funcționeze în unele cazuri, asigurați-vă că parcurgeți fiecare pas al procesului fără să pierdeți o bătaie. Dacă, cu toate acestea, nu se găsește o soluție, este util să aveți în vedere următoarele: - continuați discuția, dar luați o pauză. Uneori, după o pauză, oamenii au idei noi atât despre problema în sine, cât și despre modalitățile de a o rezolva; - reveniți la etapa a doua și căutați alte soluții posibile; - încurajează-te pe tine și pe ceilalți participanți la discuție. S-ar putea întreba: „Am găsit toate soluțiile posibile?” - caută o problemă ascunsă. Puteți spune: „Este ciudat, ce ne împiedică să rezolvăm problema?” De obicei, una sau mai multe dintre căile propuse duc la o soluție la impas. Părintele ar trebui să aibă în vedere că la început, acordurile la care s-au ajuns pot fi încălcate din următoarele motive: • Acordul sa dovedit a fi dificil de implementat. • Lipsa de experiență, autodisciplină sau autoreglementare în implementarea planurilor. • Dependența existentă a unei părți în conflict de cealaltă poate deveni, de asemenea, un obstacol în calea rezolvării acestuia. • Uitare. • O încercare de a testa adevăratul interes al altuia. • Unul dintre participanții la discuție doar pretinde că este de acord cu soluția propusă, deoarece vrea sa faca altceva. Dacă acordul este încălcat, vinovatul trebuie să i se arate direct și sincer ce s-a întâmplat. Acest lucru trebuie făcut cât mai repede posibil. Aceasta este o formă de consecință logică. Procesul de explorare a alternativelor va funcționa numai dacă.