Terapia psihanalitică este un studiu profund al personalității, care duce la transformarea acesteia, la o schimbare în realitatea externă și internă. Această cercetare poate fi nesfârșită și, totuși, orice terapie trebuie să se încheie. Care sunt criteriile pentru terminarea terapiei? Când reflectă asupra realizărilor clientului său (în continuare voi folosi cuvântul „analizand”), analistul își pune următoarele întrebări: Suferă analizantul? Simptomele sunt doar vârful aisbergului, indicatori ai dificultăților mai profunde. Nu ne așteptăm la eliminarea completă a simptomelor - în situații stresante, psihicul nostru poate recurge la tipuri vechi de apărare. Dar ne așteptăm la o reducere semnificativă a frecvenței și severității manifestărilor simptomatice. Care este calitatea relațiilor personale ale analizantului? O relație sănătoasă nu este o relație fără conflict. Acestea sunt relații în care conflictele sunt rezolvate constructiv, iar psihicul nu este înclinat să recurgă la mecanisme rigide de apărare. Ne uităm dacă analizandul este capabil de relații obiectuale integrale, adică dacă recunoaște autonomia celeilalte persoane. Este capabil să-și recunoască și să reziste propriei agresiuni, precum și sentimentelor de vinovăție și remușcări? Are dorința de a repara paguba făcută altei persoane? Poate analizatorul să tolereze o relație triadică Una dintre cele mai dificile provocări de dezvoltare este trecerea de la relațiile diadice la relațiile triadice? Este analizandul capabil să vadă și să tolereze diferența dintre locul său real în această lume și locul dorit? Poți fi mai degrabă un observator decât un participant la o relație? Poate cineva să fie conștient și să reziste sentimentelor de rivalitate, competiție și invidie? Este analizatorul gata să accepte realitatea Folosim multe moduri de a falsifica sau de a sustrage realitatea? Acceptarea realității este abilitatea de a ne recunoaște și de a tolera propriile imperfecțiuni și limitări, precum și imperfecțiunile și limitările celorlalți. Este capacitatea de a face față ceea ce ne aruncă viața, frustrărilor și dezamăgirilor. O parte importantă a dezvoltării este renunțarea la propria omnipotență. Putem avea relații realiste cu alți oameni, recunoscând și acceptând că aceștia sunt imperfecti și că, într-un fel, sunt mai buni decât noi? Poate analizantul să reflecteze asupra sentimentelor sale. Întrebarea nu este dacă există un conflict intern? Întrebarea este cum îi facem față în lumea externă și internă. Poate analizantul să se gândească și să experimenteze afectele sale mai degrabă decât să le acționeze momentan și să încerce astfel să scape de ele? Cum se simte analizatorul despre muncă O mare parte din viața noastră este dedicată muncii, prin urmare, modul în care funcționăm în mediul de lucru este un criteriu important pentru sănătatea mintală. Este analizandul capabil să se concentreze asupra sarcinii în cauză, să construiască relații cu colegii, să facă parte dintr-o echipă și să reziste rivalității și competiției inevitabile? De asemenea, este important cum se simte analizandul cu privire la lipsa de muncă. Munca poate fi folosită ca protecție împotriva sentimentelor și anxietăților intolerabile, precum și împotriva intimității cu alte persoane. Cum se raportează analizandul la joacă și distracție, potrivit lui Winnicott, sănătatea mintală depinde de capacitatea de a iubi, de a lucra și de a se juca? Ira ocupă un loc central în dezvoltarea emoțională a copilului, deoarece conectează fantezia lui inconștientă și realitatea. Abilitatea de a juca indică prezența unui spațiu de tranziție în psihicul nostru, un spațiu care ne permite să ne jucăm cu gândurile și sentimentele noastre fără ca acestea să provoace prea multă anxietate. Are analizantul simțul umorului Una dintre schimbările semnificative observate în timpul terapiei este dezvoltarea simțului umorului? Capacitatea de a ne recunoaște neajunsurile, precum și abilitatea de a ierta, este legată de capacitatea de a ne privi propriile dificultăți cu umor. Sursa: Alessandra Lemma. Introducere în practica psihoterapiei psihanalitice. (REGATUL UNIT, 2003)