Pentru a înțelege cum să te accepți pe tine însuți, este important să știi cum se formează neacceptarea față de tine. Exemplu: o fiică se îmbracă încet, mama ei îi spune iritată - De ce ești așa de încet, hai să ne grăbim Sau: o rudă îndepărtată, în comunicare cu aceeași fată, pentru a umple o pauză incomodă, spune - De ce ești! tăcut, ești cam plictisitor Când se naște un copil, atunci nu știe cum este, ideile lui despre sine se formează treptat, prin comunicare și reacția celor dragi față de el. Și dacă această reacție este mai des despre neacceptare și nemulțumire (ești lent, ești plictisitor), atunci, în consecință, copilul se obișnuiește și să se perceapă. copilul aude în mod regulat replici de la cei din jur, pe care le interpretează ca fiind faptul că ceva nu este în regulă cu ea, că este cumva diferită și cei din jur sunt nemulțumiți de ea. Și treptat aceasta devine realitatea ei - nu sunt ceea ce trebuie să fiu. Așa se formează neacceptarea de sine și acum întrebarea este cum să rezolvi asta, cum să începem să te accepti pe tine însuți exact în același mod - prin relații cu oameni care sunt capabili să ne accepte pentru ceea ce suntem. Totul este foarte simplu: când comunic cu cei care nu mă acceptă, mă critică, mă devalorizează, mă obișnuiesc să mă tratez la fel, iar când comunic cu cei care mă respectă, acceptă, susțin, mă obișnuiesc cu faptul că totul este în regulă pentru mine și prin asta încep să mă accept A doua întrebare apare în mod natural - unde să găsești astfel de oameni, așa cum a arătat practica, nu există astfel de oameni în cercul tău apropiat, atunci problema a nu te accepta pe tine nu te-ar îngrijora Opțiunea de a-ți găsi un partener care acceptă (iubit, fată, prietenă) are, de asemenea, propriile sale nuanțe - o persoană cu o stima de sine sănătoasă, care se respectă pe sine și pe ceilalți, va fi greu să reziste pe termen lung. comunicare strânsă cu o persoană care nu se acceptă însă opțiunea de a apela la un psiholog, după părerea mea, este cea mai potrivită. În primul rând, psihologul însuși a urmat propria terapie personală, a primit această experiență de acceptare și este capabil să o ofere clientului. În al doilea rând, într-o relație cu un psiholog nu există alte contexte și nici interese personale care să poată interfera, spre deosebire de relațiile cu alte persoane. În al treilea rând, punctul de vedere al psihologului despre tine este „nu este încețoșat”, ceea ce îți permite să vezi personalitatea din tine și să observi toate lucrurile bune la care oamenii din cercul tău apropiat nu le acordă atenție. Ps: dacă articolul meu a fost util, îți voi fi recunoscător dacă dai clic pe „mulțumesc” din dreapta sub articol.