De la autor: Iată o intrare din dicționar din cartea „Lexicon of Social Work: A Study Guide.” Stilul sec, laconic, științific al articolului este determinat de cerințele editurii Consilierea de criză, alături de psihoterapia de criză, vizează acordarea de asistență psihologică în trăirea unei situații critice. O situație critică este asociată cu evenimente interne și externe care au loc în viața unei persoane. Exemple de astfel de evenimente pot fi: pierderea ireparabilă (moartea unei persoane dragi, pierderea sănătății, handicap etc.); comportament inacceptabil al altuia (trădare, nerespectarea așteptărilor, violență fizică sau sexuală etc.); modificări obiective de statut, situație financiară, perspective de viață (concediere, pierdere de economii, locuință, faliment). Trăsătura unificatoare a acestor situații este că „evenimentul inacceptabil” care a avut loc nu poate fi anulat, el devine un fapt de existență dacă, în timp ce se confruntă cu o situație critică, o persoană nu găsește modalități de adaptare și nu se împacă noile circumstanțe ale vieții, starea sa psihologică se schimbă: el este cufundat în experiențe distructive. O astfel de asistență se bazează pe principiile controlului centrat pe simptom, pe termen scurt, realism și implicare personală a unui profesionist. Implementarea acestei strategii este asociata cu crearea unor relatii specifice cu clientul, bazate pe acceptare, intelegere si o atitudine neconditionat pozitiva fata de acesta. Trăsăturile caracteristice ale consilierii de criză sunt contactul empatic, urgența, un nivel ridicat de activitate al consultantului, limitarea obiectivelor la normalizarea stării, sprijinul, concentrarea pe problema principală, respectul. Se presupune că după normalizarea stării emoționale și atingerea unui nivel acceptabil de adaptare, clientul va deveni mai capabil să rezolve rațional o problemă sau să accepte psihologic o nouă situație de viață. Mai mult, asistența psihologică poate fi efectuată ca consiliere orientată spre problemă: se discută problema, se identifică acțiunile deja întreprinse pentru a rezolva problema; sunt identificate obstacolele și sunt discutate oportunitățile pentru clienți. Una dintre cele mai importante linii de rezolvare a problemei este inițierea sprijinului din rețelele sociale. Pentru a efectua consiliere de criză, un psiholog trebuie să se bazeze pe cunoașterea tiparelor crizelor cauzate de diverse evenimente inițiale. Cel mai adesea, consilierea de criză se desfășoară în legătură cu următoarele probleme ale clienților: - tulburare de stres post-traumatic asociată cu trăirea unor evenimente catastrofale, șoc cauzat de participarea la ostilități sau alte conflicte armate - trăirea de violență fizică sau sexuală; cauzate de pierderi ireparabile;− probleme familiale și amoroase cauzate de comportamentul inacceptabil, din punctul de vedere al clientului, al unui partener sau al copilului; În primul rând, acestea sunt: ​​furia, vinovăția, frica și anxietatea, depresia, durerea. O atenție deosebită este acordată aici riscului de a dezvolta un comportament suicidar. Adesea, un client ajunge la consiliere numai după ce a făcut o tentativă nereușită de sinucidere. Există o practică de consiliere de criză atât în ​​timpul întâlnirilor personale cu clienții, cât și de la distanță. Consilierea de criză la distanță este efectuată de o rețea de telefoane de ajutor psihologic de urgență, care sunt uneori numite „Linii de asistență”, spre deosebire de consilierea de criză, este indicată, 1999.