Câștiga este cel mai stupid lucru. Nu pentru a câștiga, ci pentru a convinge - asta este ceea ce este demn de glorie. V.HugoDragă, unde mi-au mers iar papucii Soția: „Dar iarăși dă de înțeles că sunt o gospodină proastă, pur și simplu nu mă iubește”: - De unde știu unde merg, uite acolo, eu? Nu sunt servitoarea ta, el își învârte tornada de conflict, presupuneri și presupuneri care nu au fost verificate de nimeni și îți este garantat un circ frumos de la zero de acum mulți ani: - Întotdeauna găsești vina, nu m-ai iubit niciodată, amintește-ți chiar și după nuntă... Așa că începem să învățăm cum să rezolvăm conflictul și nu ne putem lipsi de teorie. Nu toate conflictele pot fi prevenite! Prin urmare, este important să poți ieși constructiv dintr-un conflict Complexitatea și dezvoltarea multivariată a unui conflict implică ambiguitate atât în ​​metodele, cât și în formele de finalizare a acestuia, care constă în încheierea conflictului din orice motiv principalele forme de încheiere a conflictuluiv - rezoluție, v - soluționare, v - atenuare, v - eliminare, v - escaladare într-un alt conflict . Are ca scop stoparea opoziției și rezolvarea problemei care a dus la ciocnire. Pentru aceasta, este necesară activitatea tuturor participanților. Se urmărește schimbarea condițiilor în care aceștia interacționează, pentru a elimina cauzele conflictului, este necesară v - o schimbare a adversarilor înșiși (sau cel puțin unul dintre ei v - pozițiile lor s-au apărat în conflict v - o schimbare a atitudinii adversarilor față de obiectul conflictului sau față de celălalt. Adesea, rezolvarea conflictului este diferită de soluționarea unui terț contradicția dintre adversari. Participarea ei este posibilă atât cu acordul părților adverse, cât și fără acordul acestora. Pentru afaceri, aceasta este cu siguranță o parte dezinteresată, o firmă de consultanță sau ceva de genul. Disminuarea unui conflict este o încetare temporară a opoziției, menținând în același timp principalele semne ale unui conflict: contradicții și relații tensionate. Conflictul trece de la o formă „avizată” la una ascunsă. Disminuarea conflictului apare de obicei ca urmare a: pierderii motivației pentru confruntare (obiectul conflictului și-a pierdut relevanța); reorientarea conflictului, trecerea la probleme urgente etc.; epuizarea resurselor, a tuturor forțelor și oportunităților de luptă Eliminarea este un impact asupra conflictului, în urma căruia principalele elemente structurale ale conflictului sunt eliminate. Eliminarea conflictului este posibilă folosind următoarele metode:v - îndepărtarea unuia dintre oponenți din conflict (mutarea, plecarea, transferul în alt departament, concedierea de la serviciu);v - excluderea interacțiunii dintre oponenți pentru o perioadă lungă de timp (boală , plecarea pentru un timp, trimiterea unuia într-o călătorie de afaceri sau ambele, etc. v - eliminarea obiectului conflictului (vaza a fost spartă, poziția a trecut la altcineva, apartamentul a fost vândut) Dezvoltare într-un alt conflict; - apare atunci când apare o contradicție nouă, mai semnificativă, în relațiile părților și se modifică obiectul conflictului. Începe cu o dispută despre cine va duce copilul la piscină și trece la planul cine ar trebui să cumpere mașina. Rezultatul conflictului este considerat în literatură ca rezultat al luptei din punctul de vedere al starea părților și atitudinea acestora față de obiectul conflictului. Întrebarea criteriilor de rezolvare a unui conflict este, de asemenea, foarte importantă. Potrivit conflictologului american M. Deutsch, principalul criteriu de rezolvare a unui conflict este satisfacția părților cu rezultatele acestuia, în conflictologia internă arata asa: v incetarev eliminarea factorilor traumatici; v atingerea obiectivului uneia dintre părțile în conflict; sunt v - gradul de rezolvare a contradicţiei care stă la baza conflictului, v - victoria în conflictul adversarului potrivit Este important ca la rezolvarea unui conflict să se găsească o soluţie la problema care a apărut Din nou, referindu-ne la sociologii autohtoni, spunem că [/url] majoritatea condițiilor și factorilor pentru rezolvarea cu succes a conflictelor sunt de natură psihologică !!! unde se reflectă caracteristicile comportamentului și interacțiunii adversarilor Încetarea interacțiunii conflictuale este prima și evidentă condiție pentru începerea rezolvării oricărui conflict. Atâta timp cât unele măsuri sunt luate de una sau ambele părți pentru a-și întări poziția sau a slăbi poziția adversarului prin violență, nu se poate vorbi de rezolvarea conflictului. Este necesar să se găsească puncte de contact comune și apropiate în scopuri și interese a adversarilor, adică To. acesta este un proces în două sensuri (am scris despre asta mai sus) și implică o analiză a propriilor obiective și interese, precum și a obiectivelor și intereselor celeilalte părți. Dacă părțile doresc să rezolve un conflict, acestea ar trebui să se concentreze asupra interesele, și nu asupra personalității adversarului La rezolvarea unui conflict, o atitudine negativă stabilă a părților una față de cealaltă. Și acest lucru este normal, principalul lucru este să reducă intensitatea emoțiilor negative trăite față de adversarul tău. Sau cum să-l puneți în limbajul antrenamentului - răciți conflictul Concomitent cu cel precedent, nu mai vedeți inamicul ca pe un adversar și, de asemenea, discutați în mod obiectiv problema, aflați capacitatea părților de a vedea principalul lucru Este important să înțelegem că problema din cauza căreia a apărut conflictul este Este mai bine să decidem împreună, unind forțele. Toate acestea contribuie la căutarea cu succes a unei soluții a contradicției partea care ocupă o funcție subordonată (soț-soție, mamă-fiică) sau care are statut de junior, trebuie să cunoască limitele concesiilor pe care și le poate permite adversarul său. Cerințele prea radicale pot determina partea mai puternică să revină la confruntarea conflictului. O altă condiție importantă este alegerea strategiei optime de rezolvare care să corespundă circumstanțelor date. Strategiile devin adesea decisive pentru rezultatul unui conflict și reprezintă linia principală de comportament a adversarului în etapa finală. Alegerea strategiei depinde de diverși factori: caracteristicile personale ale adversarului și nivelul de prejudiciu cauzat adversarului deteriora; v consecințele posibile v semnificația problemei în curs de rezolvare v durata conflictului, etc. Stiluri de bază (linii) de comportament în conflict K. Thomas identifică cinci stiluri principale de comportament într-o situație de conflict: v competiție, v cooperare, v compromis, v evitare, v Rivalitatea constă în impunerea unei soluții preferate de cealaltă parte. Rivalitatea este justificată în următoarele cazuri: soluția propusă este clar constructivă; beneficiile rezultatului pentru toată lumea sau pentru organizație; importanța rezultatului luptei pentru cei care urmăresc această strategie; lipsa de timp pentru a convinge adversarul Compromisul este o metodă de comportament în care se găsește rapid soluția dorită, în general satisfăcătoare pentru ambele părți, dar în detrimentul unor concesii Compromisul este eficient în următoarele cazuri: oponentul înțelege că iar adversarul are capacități diferite; prezența unor interese care se exclud reciproc; satisfacție cu soluția temporară; amenințări de a pierde totul. Astăzi, compromisul este una dintre cele mai frecvent utilizate strategii pentru a pune capăt conflictelor. Adaptarea sau concesiunea este considerată ca un refuz forțat sau voluntar de a lupta și de a preda poziția. Adoptă această strategieadversarul este forțat de diverse motive: conștientizarea greșelii sale, nevoia de a menține relații bune cu adversarul, dependență puternică de el; insignifiante a problemei. În plus, o astfel de ieșire din conflict este cauzată de pagubele semnificative primite în timpul luptei, amenințarea unor consecințe negative și mai grave, lipsa de șanse pentru un alt rezultat, presiunea unei terțe părți, evitarea unei soluții la o problemă. sau evitarea, este o încercare de a lăsa conflictul la un cost minim. Stilul de evitare este recomandat să fie utilizat în următoarele situații: v sursa dezacordului este neimportantă pentru parte în comparație cu alte sarcini importante și, prin urmare, ei cred că nu merită să cheltuiți energie pentru rezolvarea problemei v părțile doresc să câștige timp pentru a studia situația și a obține informații suplimentare, înainte de a lua orice decizie;v este periculos să încercați să rezolvați problema imediat, deoarece discuția deschisă a conflictului poate doar agravează situația;v una dintre părți știe că nu poate sau chiar nu vrea să rezolve această problemă în favoarea sa Cooperarea este considerată cea mai eficientă strategie de comportament în conflict. Presupune că adversarii sunt concentrați pe o discuție constructivă a problemei, privind cealaltă parte nu ca pe un adversar, ci ca pe un aliat în căutarea unei soluții. Cel mai eficient în situație: interdependență puternică a adversarilor; tendința ambelor de a ignora diferențele de putere; importanța deciziei pentru ambele părți; ușurința participanților Combinația de strategii determină modul în care se va rezolva contradicția care stă la baza conflictului În funcție de strategiile alese, este posibilă rezolvarea conflictului prin presiunea forțată (concesionarea adversarului) sau prin negocieri (compromis sau cooperare). . Deci, să ne uităm la concluziile care au reieșit din cele trei articole.1. Miezul oricărui conflict este contradicția. Ea reflectă conflictul de interese și obiectivele părților. Lupta care se desfășoară într-un conflict reflectă dorința părților de a rezolva această opoziție, de obicei în favoarea lor. Pe parcursul unui conflict, lupta se poate estompa și se poate intensifica. În aceeași măsură, contradicția se estompează și se intensifică. Problema conflictului rămâne însă neschimbată până la rezolvarea contradicţiei.2. Conflictul interpersonal este o contradicție care apare între oameni în legătură cu soluționarea anumitor probleme din viața socială și personală. Într-un conflict, una dintre părți cere sau așteaptă o schimbare în comportamentul, gândurile sau sentimentele partenerului.3. Problema identificării cauzelor conflictelor ocupă un loc cheie în căutarea modalităților de prevenire și rezolvare constructivă a acestora. Fără cunoașterea cauzelor conflictelor, este dificil să se bazeze pe reglementarea eficientă a acestora. Factorii și cauzele conflictelor sunt de natură obiectiv-subiectivă și pot fi definiți în patru grupe: 1) obiective; 2) organizatoric și managerial; 3) socio-psihologic; 4) personale.4. Încheierea unui conflict înseamnă încetarea acestuia din orice motiv. Principalele forme de încheiere a unui conflict sunt rezolvarea, soluționarea, atenuarea, eliminarea și escaladarea într-un alt conflict. Rezultatul conflictului este rezultatul luptei din punctul de vedere al părților și al atitudinii acestora față de obiectul conflictului. Principalele criterii de rezolvare constructivă a conflictului sunt gradul în care contradicția este rezolvată și victoria adversarului potrivit.5. Printre condițiile pentru rezolvarea constructivă a conflictului se numără: încetarea interacțiunii conflictului, căutarea unor scopuri și interese comune; reducerea emoțiilor negative ale adversarului; discutarea obiectivă a problemei; luarea în considerare a stărilor (pozițiilor) fiecăruia; alegerea strategiei optime de rezolvare a conflictelor.6. Principalele strategii de rezolvare a conflictului sunt competiția, cooperarea, compromisul, acomodarea și evitarea. În funcţie de strategiile alese, este posibilă rezolvarea conflictului prin forţă (concesionare de către adversar) sau prin negocieri (compromis sau cooperare).7. Reducerea numărului de situații conflictuale – grave