De la autor: Articolul a fost publicat pe blogul meu „Gândirea erorilor sau conversațiilor pentru conștientizare” Continuând subiectul „Tipuri de stres care provoacă stări emoționale negative”. Fiecare dintre credințele noastre are o recompensă și un preț. Ce înseamnă? Când găsim confirmarea credinței noastre, experimentăm emoții pozitive, dacă credința noastră nu este confirmată, experimentăm emoții negative. Să ne uităm la asta cu un exemplu. Să presupunem că avem convingerea că bunătatea ar trebui răsplătită cu bunătate. Facem o faptă bună (în opinia noastră) și primim recunoștință pentru aceasta. De exemplu, am ajutat financiar un prieten. Acest prieten ne-a mulțumit atât prin cuvinte, cât și cu atenția sa. Suntem foarte mulțumiți de acest lucru, suntem mulțumiți de imaginea noastră de persoană generoasă, imaginea noastră de persoană bună și stima de sine a crescut. Acum imaginați-vă că prietenul nostru a luat de la sine asistența financiară și nu ne-a arătat afecțiunea lui. Cum ne vom simți? Cel mai probabil, va exista sentimentul că am fost pur și simplu folosiți sau, așa cum se spune acum, „focuți”. Pot apărea mânia și dezamăgirea în persoană, vom începe să ne reproșăm moliciunea noastră și vom decide că nu vom mai ajuta niciodată această persoană, deoarece este atât de nerecunoscător. Ce s-a întâmplat de fapt? Convingerea noastră nu a fost confirmată și am experimentat emoții negative. Credințele noastre au o anumită așteptare - cum ar trebui să fie. Și dacă așteptările nu sunt îndeplinite, atunci suferința este inevitabilă și plătim prețul sub formă de suferință pentru credința noastră. Dacă așteptările noastre sunt îndeplinite, atunci primim o recompensă sub formă de emoții pozitive, în creșterea stimei de sine. Puteți citi mai multe despre costul credinței în articolul meu „Numiți-vă credința și vă voi spune unde veți experimenta suferința!” (http://o-vni2.blogspot.com/2010/08/blog-post.html) Am aranjat recompensa și prețul credințelor, acum să vedem ce să facem dacă intrăm în conflict cu convingerile noastre. În mod ideal, eliberați-vă de convingerile impuse, învățați să acceptați lumea așa cum este și permiteți altora să acționeze și să trăiască așa cum doresc. Dar aceasta este o muncă foarte dificilă asupra noastră și, pentru a o realiza, trebuie să avem pasiunea de a ne elibera de suferința din viața noastră în general. Dar este toată lumea pregătită pentru asta? Renunțarea la credințele noastre este dificilă deoarece recompensa pe care o primim este foarte valoroasă pentru noi. Dar atunci trebuie să fim pregătiți pentru faptul că uneori va trebui să plătim prețul pentru credință, ceea ce înseamnă că vom fi mereu într-o stare de pendul și dependență de credințele noastre. Dacă scopul tău nu este să explorezi și să înțelegi convingerile tale, ci doar ai dorința de a-ți nivela starea sau de a înlocui o credință cu alta, atunci poți folosi opțiunile de lucru cu convingerile care vor fi date mai jos. Prima opțiune este de a slăbi credința. Orice credință ne oferă o limitare, am scris deja despre asta în articolul „Unde și când pierdem dreptul la viață”. (http://o-vni2.blogspot.com/2010/01/blog-post_25.html) Există, de asemenea, un exercițiu care va ajuta la slăbirea credinței. A doua opțiune este înlocuirea unei credințe cu alta. Această opțiune nu rezolvă problema, deoarece va trebui totuși să plătim pentru o nouă credință cu dezamăgire sau suferință, dar va ajuta la rezolvarea unei anumite probleme. Mai ales dacă credința îți limitează acțiunile. Pentru ca noi să profităm de această opțiune, să vedem cum este creată o credință. Mulți dintre noi în copilărie au auzit de la părinții noștri următoarea frază: „Orice nu va lua, va sparge totul!” Când părinții au rostit o astfel de frază, nu și-au dorit în mod conștient rău copilului lor, pur și simplu și-au exprimat nemulțumirea față de faptul că copilul nu corespunde ideilor lor. Dar tocmai această frază sau una similară îi insuflă copilului convingerea că „nu este capabil de nimic”. În primul rând, copilului i se spune despre asta de către părinții săi. Apoi, când copilul