I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

Deși a căuta ajutor de la un psiholog nu mai este neobișnuit, mulți oameni înțeleg puțin la ce să se aștepte de la o astfel de interacțiune. De aici și întrebările frecvente despre metoda de lucru a unui psiholog, despre planul de lucru, cerințele de apartenență la o anumită direcție merge la psihoterapie atunci când înțelege (sau deși ar simți) că ceva este în neregulă cu atitudinile sale fundamentale față de viață - față de cei dragi, societate, el însuși, în sfârșit - și că aceste atitudini profund înrădăcinate nu pot fi schimbate prin simplu (sau chiar dificil) sfaturi, analiza unor situații din trecut sau din prezent Să ne amintim că psihoterapia a apărut ca metodă de tratare a nevrozelor, dar cine este un nevrotic? După părerea mea, un nevrotic este o persoană care caută constant confirmarea din exterior: confirmarea atractivității sale, a valorii sale, a ființei sale, în sfârșit. O persoană sănătoasă și matură din punct de vedere psihologic este o persoană care nu are nevoie de această confirmare din exterior. Desigur, asta nu înseamnă că este independent de societate: ca oricine altcineva, poate fi respins de cineva, neacceptat, neapreciat. Diferența este că, deși problemele private pot fi supărătoare, ele nu afectează sentimentul de valoare de sine: o persoană stabilă din punct de vedere psihologic își va spune pur și simplu ceva de genul: „Nu mă potrivesc aici, dar asta nu pentru că sunt ceva. gen de persoană.” greșit, pur și simplu nu mă potrivesc în altă parte (altcineva).” Cum se obține o astfel de stabilitate, principalul factor terapeutic în psihoterapie este relația dintre client și terapeutului, direcția muncii nu joacă un rol atât de important. Hiperbolizant, se poate spune chiar că direcția ar trebui să fie suficient de interesantă și potrivită pentru ambii participanți la această interacțiune, astfel încât să aibă ceva de făcut în timp ce se construiește relația lor. Cum este această comunicare diferită de oricare alta, de ce este așa important ca terapeutul să nu evalueze, să nu dea sfaturi și multe alte „nu”? După părerea mea, principalul lucru pe care un client îl câștigă în timpul unei interacțiuni lungi, sigure și fără judecăți cu un terapeut este o nouă experiență a unei relații, o relație în care nu este niciodată respins și este mereu auzit. Experiența de a fi aici, în care este întotdeauna valoroasă; experiența întâlnirii cu sine, dar în prezența altuia; experiența de a te simți valorificat în prezența celuilalt. Și primind această experiență din nou și din nou, clientul câștigă oportunitatea de a transfera acest sentiment de valoare de sine în lume.