Psihoterapia este un proces lung și în mai multe etape și, prin urmare, atunci când se evaluează eficacitatea acestuia, este necesar să se bazeze pe diferite criterii. Eficacitatea psihoterapiei depinde de mulți factori. În orice caz, responsabilitatea pentru eficacitate este împărțită, deoarece psihoterapia este un proces reciproc, munca comună a psihologului și a clientului. Clientul în acest proces acționează ca un subiect activ, nu ca un obiect. El formulează o cerere, dorințele și așteptările sale de la terapie. Psihologul, la rândul său, ajută la formularea unei cereri realiste și creează condiții pentru schimbare. Problema eficacității psihoterapiei apare atunci când clientul fie nu simte efectul, fie nu este mulțumit de acesta, fie ar dori să se miște într-un ritm diferit. Și atunci avem nevoie de criterii clare de performanță care să poată fi comparate cu termene realiste pentru atingerea obiectivului. De exemplu, este greu de așteptat de la prima ședință ca după aceasta viața clientului se va schimba dramatic. La prima sesiune are loc cunoștințele, se stabilește contactul și se clarifică dorințele clientului. Iar maximul care se poate face la prima sesiune este de a sorta problema în bucăți, de a aduce în discuție conflictele interne legate de problemă și de a schița strategii pentru lucrul ulterioar regularitatea şi durata procesului psihoterapeutic. Pentru o perioadă scurtă de timp, este posibil să se stabilească doar obiective simple și clare, iar apoi procesul terapeutic se va concentra asupra lor - pe dezvoltarea unei abilități specifice sau pe lucrul cu un simptom specific. Pe o perioadă lungă de timp, sunt posibile schimbări mai profunde - în scenariile de viață ale clientului, complexele sale personale, atitudinile, credințele, atitudinea față de sine și ceea ce se întâmplă Eficiența psihoterapiei este uneori întârziată. În aceste cazuri, psihoterapia are un impact asupra clientului și a vieții acestuia, dar nu imediat. De exemplu, în cazurile în care o persoană are nevoie de timp pentru a se gândi la ceva și a lua o decizie. Sau este nevoie de timp pentru a observa că i s-au întâmplat unele schimbări. Abordările psihanalitice activează inconștientul clientului și, uneori, acesta „se trezește” și nu are efect imediat. Vechile mecanisme de apărare sunt încă în vigoare, psihicul își păstrează inerția. Și apoi, atunci când se evaluează eficacitatea, este important să se acorde atenție nu numai la ceea ce se întâmplă aici și acum, ci și la ceea ce se întâmplă la ceva timp după terapie, de exemplu, după câteva luni sau un an Ce criterii pentru evaluarea eficacității de psihoterapie ar trebui să se bazeze pe 1. Starea actuală și bunăstarea clientului. Deoarece psihoterapia are scopul de a ajuta clientul să facă față dificultăților sale, de obicei se simte mai bine după aceasta. În cabinetul psihologului, clientul își exprimă liber sentimentele, își structurează experiențele, înțelege ce i se întâmplă și de ce și completează situații din trecut. Prin urmare, de regulă, starea clientului se îmbunătățește ca urmare a terapiei. În unele sesiuni experimentează intuiții, în altele simte un val de inspirație și putere. Dar acest criteriu nu este singurul și exhaustiv, deoarece uneori, prin ridicarea unui material mental dureros și dificil pentru sine, clientul poate suferi o deteriorare temporară. Și atunci este important, în principiu, ca clientul să reacționeze la proces și la psiholog. Orice reacție emoțională puternică indică faptul că procesul este în desfășurare. Un proces activ este indicat și de apariția de vise vii sau de sentimente iraționale la client. Poate că conștiința nu este încă coaptă pentru o reacție, dar este important ca inconștientul sa pornit deja și, prin urmare, procesul a început. 2. Creșterea stabilității interne. Datorită psihoterapiei, clientul devine mai rezistent la acele evenimente externe care anterior i-ar fi putut provoca frică, panică, depresie sau să-i deranjeze în alt mod adaptarea zilnică. Ca urmare a lucrului cu un psiholog, clientul trasează limite, iese din fuziunea cu alți oameni, începe să critice atitudinile, credințele și credințele altora.]