G.I. Maleychuk Clientul unui psiholog/terapeut În prezent, este o părere comună că un client este o persoană care are probleme. Totuși, aici nu este totul atât de simplu. Nu orice persoană care are dificultăți poate fi clasificată drept client. Chiar dacă acceptăm faptul că fiecare persoană are probleme, atunci, poate, nu toate se referă la probleme de nivel psihologic. La rândul său, printre persoanele care au dificultăți psihologice, nu toată lumea le conștientizează ca atare. Putem considera astfel de persoane drept clienți condiționati sau potențiali. Și chiar dacă o astfel de persoană ajunge în biroul tău, nu este un fapt că va deveni automat clientul tău. Există o serie de alte condiții, a căror prezență vă va permite să identificați persoana din biroul dumneavoastră ca client. Să încercăm să evidențiem aceste condiții: 1. Voluntarie;2. Recunoașterea paternității problemelor dvs. 3. Recunoașterea problemelor dvs. ca probleme psihologice;4. Recunoașterea faptului că psihoterapia ajută (prezența elementelor unei imagini psihologice a lumii);5. Recunoașterea psihologului/psihoterapeutului ca profesionist Doar prezența tuturor condițiilor de mai sus ne oferă motive pentru a defini ca client o persoană care primește o programare la un psihoterapeut. Modul în care se dezvoltă contactul terapeutic depinde în mare măsură de priceperea psihologului/terapeutului. Exemple de condiții insuficiente: 1. Căutarea involuntară de ajutor psihologic. Situație: Altcineva aduce (trimite) o persoană la psiholog (părinți - copil; soț - soț; profesor - elev etc.). Mesaj – „Ceva este în neregulă cu el... Fă ceva cu el)” 2. Eșecul unei persoane de a recunoaște paternitatea problemelor sale. Situație: O persoană vine voluntar la un specialist, dar crede că altcineva este de vină pentru problemele sale (soț, părinte, copil, șef...). Mesaj – „Dacă nu ar fi el...”;3. Nerecunoașterea problemelor tale ca fiind probleme psihologice. Situație: O persoană vine voluntar la un specialist, dar crede că problema pe care o are este cauzată din motive non-psihice. Mesaj – „Dă-mi un sfat, o rețetă...”;4. Nerecunoașterea faptului că terapia ajută. Situație: O persoană nu caută ajutor psihologic. Mesaj – „Cunoscându-vă terapia...”5. Lipsa recunoașterii psihoterapeutului ca profesionist. Situație: O persoană apelează la un specialist din motive competitive. Mesaj: „Știu mai bine...” Și încă o condiție, în opinia noastră, importantă: clientul trebuie să plătească singur... Experiența arată că dacă clientul nu se plătește singur, atunci nu își asumă responsabilitatea pentru terapie . Să încercăm acum să oferim o definiție de lucru client Un client este o persoană care caută în mod voluntar ajutor psihologic de la un specialist, își identifică problemele ca probleme psihologice, recunoaște contribuțiile sale la apariția lor și, de asemenea, recunoaște terapeutul ca un specialist care poate ajuta. rezolva-le.