De regulă, un psiholog încetează să lucreze cu clienții sau ajustează volumul de muncă, apelează la un terapeut personal dacă observă precursori ai sindromului de epuizare emoțională. Cu toate acestea, se întâmplă și ca un psiholog, încercând să câștige mai mulți bani sau să scape de problemele cotidiene în afaceri, să nu se grăbească să-și ajusteze programul de întâlniri, continuând să se consulte sau chiar să conducă terapia într-o stare de epuizare emoțională. Atât clienții înșiși suferă de acest lucru sau nu primesc ajutor adecvat, iar psihologul le dăunează reputației, stimei de sine și sănătății. profesii - profesori, psihologi, medici, toți cei care trebuie să interacționeze foarte mult cu ceilalți personal și să se ocupe de factorul uman. La risc pentru CMEA sunt persoanele cu instabilitate emoțională, prefecționiștii, dependentii de muncă, cei care au dificultăți în relațiile personale (nevoia. să vorbească cu persoana iubită, să fie auzit, are loc suprimarea emoțiilor, toate acestea pot agrava conflictul), precum și cei care au o componentă lipsită de timp liber, toate interesele sunt concentrate pe muncă și distracție monotonă (numai să se uite la televizor serie, de exemplu, în timpul liber de la muncă). Cu SEV are loc o epuizare treptată a resurselor psihofizice. În fiecare zi, un psiholog trebuie să asculte oamenii, să manifeste empatie, să analizeze problemele clienților pentru a răspunde corect, să dea recomandări în scopul influenței terapeutice, să-și controleze simultan propriile reacții, să monitorizeze contratransferul, uneori să se ocupe de nemulțumirea clientului, devalorizare, etc. Psihologul își împarte resursa, ceea ce înseamnă că trebuie să umple această resursă în timp util. Ce se întâmplă dacă resursa nu este completată? De exemplu, un psiholog a făcut consultații, apoi vine acasă, unde un soț taciturn îl așteaptă, închis în propriile interese, o mulțime de probleme de zi cu zi, în același timp, nu apelează la un terapeut personal, poate supraestimându-și puncte forte, nu are suficientă odihnă, wellness și activități culturale și de agrement și poate chiar somn normal, „lustruind” totul cu alcool deocamdată. Atunci CMEA este garantat. O persoană care nu este complet stabilă are nevoie și de mai puțin. Ce reacții poate întâmpina un client când un psiholog suferă de sindromul de epuizare Psihologul își pierde controlul? Apărările mature lasă loc din ce în ce mai mult celor primitive, iar în final apare o cădere nervoasă.1. Devalorizare, necunoaștere a problemelor clientului, a sentimentelor, manifestarea de cinism, ironie cu privire la client și aderarea la principiile psihoterapiei (de exemplu, o afirmație amuzantă despre supraveghere, chiar până la devalorizarea propriei lucrări: „e stupid să te aștepți). orice de la mine nu pot decât să te ascult”).2 . Arătând agresivitate pasivă față de client. De exemplu, un psiholog poate să nu rezolve în mod intenționat problema clientului, să nu dea interpretări, recomandări, să-l mențină într-o stare de incertitudine, stres, să trimită mesaje duble, să nu răspundă la mesaje sau să întârzie să răspundă, să întârzie constant, să vorbească despre telefonează în timpul unei ședințe, fii distras constant, întrerupe, demonstrează plictiseală, manipulează complexele clientului, afecțiunea lui și chiar joacă-te cu sentimentul de a te îndrăgosti, invită clientul să ia parte la rezolvarea problemelor sale personale (de exemplu, realizând că clientul este îndrăgostit, psihologul îi poate cere să-și caute un cabinet mai potrivit, să mărească prețul recepției etc.).3. Instabilitate emoțională: demonstrație de furie, lacrimi, râs incontrolabil care nu corespunde situației, iritabilitate, plângeri legate de sănătatea cuiva.4. Alexitimia. În același timp, fața psihologului seamănă cu o mască de ceară, din care este imposibil să-i înțelegi starea emoțională, sentimentul de detașare, incapacitatea de a-și simți emoțiile, de a le exprima, de a le arăta.!