Încearcă să te observi pe tine și pe ceilalți: cât de des auzi NOI în discursul unei mame care vorbește despre copilul ei? Cât de des copiii în astfel de condiții au probleme cu sănătatea, cu antrenamentul la olita, cu vorbirea, cu adaptarea în societate etc.? Cât de des locuiește un băiat de 40 de ani cu mama lui sau intră în toate necazurile serioase... Totul începe mărunt, de la bun început: mai întâi, „Ne-am întors” (de parcă mama ar fi învățat să se rostogolească din nou), „Ne-am tăiat primul dinte” (Se pare că mama, ca un rechin, are un rând suplimentar de dinți noi la vârsta ei. Nu e timp de glume, desigur), „Totuși nu mergem la olita” (Mă întreb cum reușiți să stați împreună pe olita?), „Am mers la grădiniță/școală” (Tu, adult, ai fost din nou la grădiniță sau la școală? Ce prostii!), etc. Vă rugăm să rețineți că fiecare mamă care vorbește despre copilul ei grav bolnav nu spune că el a fost supus unei terapii sau unei intervenții chirurgicale serioase, ci vorbește de parcă ea însăși ar fi luat toate medicamentele în același timp sau ar fi întins sub cuțitul chirurgului PRETUTINDENI!!! Bebelușul nu are autonomie într-o astfel de situație! Prin urmare, totul este ușor de explicat: în mintea bebelușului există confuzie despre cine face ce, de exemplu: „Mama le spune mereu altora/la telefon că mergem împreună cu mama la olita? Dar asta e imposibil! Se pare că stăteam singur pe olita, dar ea tot spune NOI de ce să merg la olita cu mama, nu înțeleg grija.” Capul copilului este confuz. Nu înțelege deloc de ce are nevoie și de ce nu are nevoie. Prin urmare, este mai probabil să devină iresponsabil. Mama lui știe mereu și decide pentru el, nici un pas deoparte, fără discuții comune Într-o astfel de „capcană maternă” copilul nu are deloc motivație! Copilul nu are DORINȚA Toate dorințele i-au fost luate de mama lui, care nu a vrut niciodată să iasă din relația imaginară, adică! căruia i se pare că tot ce este bun pentru ea este neapărat bun pentru copil. E în lesă, din păcate. Mama și copilul nu sunt despărțiți psihic Dragi mame și viitoare mame! Dacă vrei ca copilul tău să se dezvolte normal, să se adapteze normal la societate și să-și creeze propriul drum în viață cu propriile sale dorințe, încearcă să-i oferi această oportunitate, numind pur și simplu pică: dacă copilul tău a făcut/nu a făcut ceva, apoi spune așa vorbește cu cei din jur, la telefon cu bunicile și prietenele tale, despre el. Lauda chiar si pentru cele mai mici lucruri. Așadar, copilul va avea dorința de a atinge înălțimi și mai mari. Cu sprijinul tău și recunoașterea lui ca individ cu propriile sale dorințe, vei crea o platformă pentru ca el să aibă încredere în viață. În general, alegerea, după cum ai înțeles deja, este a ta: nu mai trăiești viața de copil și trăiește-ți pe a ta sau... Fericire tuturor din fiecare secundă reală